Istoria parastaselor la romani

Istoria parastaselor la romani: Parastasele sunt slujbe de pomenire cu o semnificatie profunda in traditia romaneasca, avand radacini in ritualurile precrestine si fiind influentate de crestinism. Acestea au rolul de a aduce alinare sufletelor celor trecuti in nefiinta si de a exprima respectul celor vii fata de stramosi.

Originea si semnificatia parastaselor

Inainte de crestinism, dacii aveau ritualuri funerare complexe, bazate pe credinta in viata de dupa moarte. Ei ofereau hrana si bautura spiritelor celor plecati, pentru a le asigura o trecere linistita in lumea de dincolo. Odata cu raspandirea crestinismului, aceste obiceiuri au fost adaptate si integrate in traditia ortodoxa, devenind parastase.

Evolutia parastaselor in Evul Mediu

In perioada medievala, Biserica Ortodoxa a reglementat practicile de pomenire, stabilind momente specifice pentru parastase: la 3, 9 si 40 de zile dupa deces, dar si la sase luni, un an si in fiecare an ulterior. Tot in aceasta perioada, coliva a devenit un element esential al pomenirii, simbolizand trupul inviat al celor adormiti.

Parastasele in zilele noastre – traditii regionale

In prezent, parastasele continua sa fie o parte importanta a vietii religioase romanesti, insa obiceiurile variaza in functie de zona tarii:

• Moldova: In aceasta regiune, parastasele sunt ample si implica prepararea unor mese bogate, care includ sarmale, friptura, bors si prajituri traditionale. Este obisnuit ca familia sa ofere pachete cu mancare participantilor, iar lumanarile aprinse sunt nelipsite.
• Muntenia: Parastasele sunt organizate in biserici si la mormant, urmate de mese festive. Printre preparatele obisnuite se numara coliva, colacii, vinul, dar si preparate mai moderne. In unele sate, se ofera vesela sau prosoape celor prezenti.
• Ardeal: In Transilvania, parastasele au o nota mai simpla si mai restransa. De obicei, coliva este insotita de vin si paine, iar mesele sunt mai putin fastuoase. Se pune accent pe rugaciunea colectiva si pe pomenirea defunctului in mod solemn.
• Oltenia: Aici, mesele de pomenire sunt generoase, iar rudele impart colaci, farfurii si linguri simbolice. In unele locuri, se respecta obiceiul „pomului”, adica oferirea unui pom impodobit cu dulciuri si obiecte utile, care va fi daruit unei persoane nevoiase.
• Dobrogea: Influentele multiple din aceasta zona se reflecta si in obiceiurile legate de parastase. Pe langa mancarea traditionala, unele familii ofera ulei, faina sau alte alimente neperisabile, care sunt distribuite celor saraci.

Indiferent de regiune, semnificatia parastaselor ramane aceeasi: un act de iubire, respect si credinta fata de cei plecati dintre noi. Chiar daca obiceiurile s-au modernizat, ele continua sa reprezinte un moment de reculegere si comuniune spirituala.