Pomenire: Traditii si Practici in Biserica Ortodoxa
Despre Pomenire
Pomenirea celor adormiti reprezinta un act fundamental in credinta ortodoxa, prin care sufletele raposatilor sunt cinstite si mijlocite pentru odihna vesnica. Aceasta traditie profund radacinata in cultura crestina reflecta iubirea, respectul si comuniunea spirituala dintre cei vii si cei plecati dintre noi.
Ce este pomenirea?
Pomenirea consta in rostirea de rugaciuni speciale pentru sufletul celor adormiti, participarea la slujbe religioase si faptuirea de milostenii in numele lor. Scopul acestui obicei este de a cere milostivirea lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celor raposati si odihna sufletelor lor in lumina cea vesnica.
Zile dedicate pomenirii mortilor
- Mosii de iarna si Mosii de vara – zile speciale dedicate pomenirii colective a tuturor celor adormiti.
- Sambetele mortilor – sambata este ziua potrivita pentru pomenire, deoarece simbolizeaza odihna sufletelor.
- Pomenirea individuala – la date semnificative pentru familie, cum ar fi aniversarea trecerii incetarii din aceasta lume.
Modalitati de pomenire
- Rugaciuni personale – citirea Psaltirii, Acatistul pentru cei adormiti, rugaciuni individuale pentru sufletele celor plecati.
- Participarea la slujbe – includerea numelor celor adormiti in pomelnice la Sfanta Liturghie sau slujbele speciale de parastas.
- Milostenie in numele celor adormiti – oferirea de alimente, haine sau alte bunuri celor nevoiasi pentru a aduce folos sufletului celui pomenit.
Semnificatia pomenirii
- Comuniunea spirituala – pomenirea reflecta credinta ortodoxa in legatura continua dintre cei vii si cei adormiti.
- Ajutor duhovnicesc – rugaciunile pot aduce alinare sufletelor celor plecati, ajutandu-le in calatoria lor spre odihna vesnica.
- Datoria crestina – pomenirea este o expresie a iubirii si respectului pentru cei ce ne-au parasit.
Concluzie
Pomenirea celor adormiti este un act de credinta profunda, o manifestare a sperantei in viata de dincolo si un mijloc prin care crestinii ortodocsi inteleg continuitatea existentei spirituale. Prin rugaciune, slujbe si milostenie, sufletele celor plecati sunt sprijinite pe drumul spre imparatia cerurilor.